Acasa

Mi-am facut bagajele. Plec! Pentru o clipa am sa fiu acolo unde vreau eu... departe de cei patru pereti in care-s baricadata la fiecare 24 de ore, departe de fetele acre ale colegelor de munca si-ale clientilor frustrati.
Am colindat fiecare colt al amintirilor mele si-am descoperit ca exista un singur loc, unul singur, unde ma simt intradevar acasa, linistita si impacata cu mine. Din pacate nu am cum sa ajung acolo. Nici un mijloc de transport demodat sau modern nu-mi poate permite sa ajung la destinatie. Si totusi, nu-i atat de greu. Nu-mi ramane decat sa apuc bine de valiza si sa-nchid ochii... zece... noua... opt... sapte... sase... cinci... patru... si-am deschis ochii. Mereu ma opresc la trei. Motivul e la fel de firesc ca si aceasta mica escapada. Dar care sa fie acesta?
Cu picioarele desculte, cu vantul in par si-n rochia ce trece lejer peste linia genunchilor, respir viata!
Sunt acasa.
Ma las doborata, pe iarba frageda si-urmaresc vietatiile ce se plimba voioase gadilindu-mi varful degetelor. Zambesc soarelui si-ncerc sa-l prind intre palme...inutil! Imi acopar ochii cu marginea palariei.
Zare-i asa de colorata. Si-astept! De va venii, voi fi furioasa! Iar daca nu vine, am sa fiu si mai furioasa.
De ce razi? Stii pe cine astept?
Da-mi voie sa-ti spun ca ... mai bine o lasam pe alta data!
Acest musafir il asteptam cu toti la un moment dat, iar el, musafirul, vine cand vrea... sau niciodata spre dezamagirea unora. Nu sunt suparata. Ma las purtata de val, pana la urmatorul mal si nu am sa ma inec caci va exista mereu un cineva care cu sau fara voia mea ma va salva.